marți, 21 aprilie 2009

Furtuna in doi...



Taci!!! Nu strica simfonia vantului. Propriile lui instrumente muzicale sunt copacii. Vantul alearga ca un nebun printre ramurile fara de nicio vina. Si totusi..vorbeste in liniste. Sopteste'mi dorinte! Doreste'ti in soapta, doreste'ti in gand! Vorbeste'mi despre iubire! Stii macar ce este?! Cu ce o compari? Sa fie o floare? hmm ?! infloreste…si in final se ofileste si moare; e legea naturii. Stii ce cred ? Cred ca iubirea se naste, traieste sii moare! La fel ca noi. Noi suntem iubirea. Tu ai sentimente ca sa poti intelege ce zic ? Nu vreau un raspuns. Continua sa taci ! E mai bine decat sa ma dezamagesti iar...si iari...si iar...la infinit.Dar stii..n'am sa ma plang; n'am facut asta niciodata..si nici nu am de gand sa incep acum... Ma poti considera sarita de pe fix...ei bine iti dau dreptate... Nu ma privi cu expresia asta. Nu ma indupleci cu nimic. Pe fata mea nu sunt lacrimi, intelegi? Ploua! Poate acum nu pricepi ce vreau sa zic cu adevarat. Tot ce ti'am zis nu sunt reprosuri. Sunt sfaturi. Stiu ca nu le vei lua in considerare..niciodata nu ai facut asta si nici nu vei face..sunt sigura... dar intr'o zi vei ajunge la ele.. E furtuna afara... Dar nu e mai mare decat furtuna dintre noi. Haide...! Deschideti mainile, inima, sufletul, mintea. Las'o sa te patrunda. Da'mi mana. Te'ai linistit ? Vino cu mine. Sa alergam in ea. Nimeni nu iti mai da dreptul la a doua viata. Zambeste! Bucura'te! Traieste! si Iarta! Eu voi ierta tot..dar nu voi uita! Maine va fi un nou inceput... m'am obisnuit cu asta.. Haide! Acum poti sa tipi! Urla cat de tin plamanii.! Elibereaza'te! Zbiara! sa te auda toata lumea: te iubesc!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu